ca și cum
nu o să îți ajungă niciodată
pentru că orice grăunte de viață are nevoie să curgă
în deplinătatea facultăților mentale
pentru că aici ești doar un poem iubito
un poem care se prăbușește cursiv
din mâna dreaptă spre trotuar
aici sânii tăi se lasă plimbați în lesă
iar palmele nu se mai întreabă până unde
doar calcă din plin
pământul

eu nu știu să-ți cer cerul
îmi sunt atât de suficient încât
m-aș putea acuza de îngerie
iar restul lumii din tine și-ar arunca gândurile în gândurile mele
ca pe niște pietre care nu contează
la numărătoare

cu toate astea aluneci din stradă în stradă
din suflet în pasăre
din păsare scuipi sângele
zborul oamenilor care respiră
sub tine
iar ei nebunește te vânează
pentru asta